Romana      English 

Frontpage Slideshow | Copyright © 2006-2011 JoomlaWorks Ltd.

 

 

 

 

 

 

 

Substantivul „inapetenţă” provine din lmba franceză, „inappétence”, şi reprezintă lipsa poftei de mâncare, întâlnită în multe boli febrile, digestive, cronice etc. Termenul este sinonim cu„anorexia”, însă se deosebeşte de „anorexia psihogenă/nervoasă/mintală”; aceasta din urmă desemnează repulsia faţă de alimente, însoţită de pierderea totală a poftei de mâncare şi apare cel mai frecvent la adolescentele obsedate de greutatea corporală (aprox. 80%).

Mecanismul foamei şi al saţietăţii:

Există în creier, la nivelul hipotalamusului, un centru al foamei şi un centru al saţietăţii, ambele dirijând comportamentul alimentar al individului. Senzaţia de foamea este declanşată atunci când stomacul este gol (datorită creşterii nivelului de acid din stomac), ca şi atunci când scade nivelul glicemiei şi al acizilor greşi esenţiali în sânge. Senzaţia de saţietate apare atunici când aceste nevoi sunt satisfăcute.

Daca reglarea apetitului este normală, se poate observa o corelaţie între nevoia de a ingera, nevoile enrgetice şi, implicit nevoile de creştere ale copilului. Inapetenţa apare atunci cân acest echilibru este tulburat, iar urmările rapide pot fi: scăderea în greutate şi, ulterior, stagnafrea creşterii.

Reţineţi doar că fiecare organism este UNIC, iar nevoile acestuia variază de la individ la individ. Aşadar, există copii care, fiziologic, mănâncă mai mult (copilul liniştit, care nu efectuează activităţi intense fizice şi/sau psihice) şi copii care manâncă mai puţin (copilul activ, vioi, care activitate fizică şi/sau psihică intensă, datorită intensificării metabolismului, ceea ce duce la creşterea nivelului glicemiei).ezon la sezon. Drept urmare, inapetenţa apare mai frecvent.

Trebuie menţionat că apetitul suferă modificări de la o zi la alta, precum şi de la sezon la sezon. Frecvenţa perioadelor de inapetenţă creşte, de regulă, în sezonul rece, datorită creşterii frecvenţei de apariţie a bolilor respiratorii acute şi nu numai. Primavara creşte numărul persoanelor afectate de anemiile carenţiale, care include in categoria manifestărilor clinice şi lipsa poftei de mâncare. În sezonul cald poate apărea, de asemenea, o diminuare a apetitului, însă, de cele mai multe ori, aceasta se asociază cu ingestia crescută de lichide, datorată pierderilor masive de apă.

Cauzele inapetenţei:

Cauzele inapetenţei pot fi împărţite în trei mari categori: 
A. cauze organice
A.1. bolile infecţioase acute (bolile diareice acute, amigdalita pultacee, faringitele, stomatita pneumonia etc) 
A.2. bolile infecto-contagioase eruptive (scarlatina, varicela, rubeola, rujeola, parotidita epidermică etc) 
A.3. bolile cronice severe (astmul bronşic, anemia hemolitică. Bolile renale, bolile cardiovasculare congenitale etc) 
B. cause psihologice:
B.1. copilul işi doreşte să fie în centrul atenţiei (să atragă atenţia adultului din preajma lui) 
B.2. copilul protestează în faţa unei situaţii ambientale tensionate (relaţii familiale conflictuale, situaţii frustrante în colectivul de la grădiniţă, un climat afectiv deficitar) 
C. cauze fiziologice:
C.1. adesea apare la copilul foarte mic atunci când erupe dentiţia 
C.2. căldura excesivă asociată cu un aport crescu de lichide

Sfatul medicului:

NU îndopaţi copilul cu complexe de multivitamine fără sfatul medicului pediatru sau al medicului de familie în prealabil, deoarece acestea pot îngrăşa.

Dacă nu aţi observat la micuţul dumneavoastră manifestări de tip infecţios (febră/vărsături/scaune diareice/eruptii cutanate/leziuni ale mucoasei buco-faringiene – în acest caz, vizita la medic ste OBLIGATORIE) puteţi încerca  – 120 ml sirop, un produs 100% natural, special conceput pentru a creşte apetitul copiilor mai mari de 1 an.

 

Cum administăm?

1 linguriţă (5 ml) de sirop de 3 ori pe zi, cu cel puţin 15 minute mai devreme decât ora prestabilită a mesei. 
 sirop conţine/flacon 24 mg drojdie de bere, 1,32 mg malţ şi 4,8 mg lecitină.

 

Administrarea de sirop duce la îmbunătăţirea apetitului, susţinerea procesului de digestie (digestia enzimatică şi fermetaţia), îmbunătăţirea capacităţii de memorare şi concentrare, creşterea randamentului fizic şi la accelerarea procesului de refacere a organismului după boli consumptive.

Pe lângă administrarea  sirop, ar trebui să fiţi atenţi la măsurile nespecifice de excludere a inapetenţei:

 

  • mesele trebuie să respecte un orar fix asociat cu un ritual al spălării mâinilor, sub formă de joc, pentru a creşte interesul copilului pentru activitaea în sine
  • să se asigure un climat cald şi calm, iar dacă cel mic refuză alimentaţia, trebuie să i se explice faptul că până la următoarea masă nu va primi nimic
  • nu trebuie insistat din clipă-n clipă să mănânce, deoarece aceste insistenţe îl vor face mai încăpăţânat
  • să nu i se dea copilului mici gustări între mese, în special dulciuri, deoarece acestea îi vor tăia pofta de mâncare
  • nu trebuie să se facă o problemă din cantitatea mâncată şi nici din refuzul unui aliment
  • să nu fie obligat să mănânce
  • să nu fie pedepsit pentru refuzul unui aliment sau chiar al întregii mese
  • să i se restricţioneze vizualizarea unor programe TV în timpul mesei
  • durata mesei nu trebuie să depăşească 20 de minute.

 

Însă, în cazul în care situaţia se agravează, va fi nevoie de o colaborare între medicul pediatru şi psiholog sau neuropsiholog.

Autor: Dr. Ana Maria Rizea